Dependenţa de muncă: Avantaje şi dezavantaje

19.08.2015

În ultimii ani, și în ţara noastră se vorbește tot mai des de un nou tip de dependenţă: de muncă. Prin urmare, în acelaşi timp cu importul practicilor de muncă din Vest, apare în România un nou tip de angajat, workaholic-ul, pentru care munca este cel mai important lucru din viața sa.

„Pe termen scurt, o astfel de atitudine poate aduce beneficii – laudele șefilor, bani mai mulți, însă pe termen lung, consecințele sunt adesea dezastruoase – epuizare psihică și fizică, eficiență scăzută, deteriorarea relațiilor sociale și chiar depresie”, a afirmat Alexandru Bușilă, psihoterapeut și trainer HPDI.

Deşi dependența de muncă este recunoscută în mod oficial ca fiind o problemă serioasă care poate afecta sănătatea angajaților, în multe companii ea este acceptată şi adesea admirată de către șefi, invidiată sau chiar emulată de colegi. În plus, de cele mai multe ori, reprezintă singura cale spre promovare și un salariu mai bun. Alexandru Bușilă spune că unul dintre motivele pentru care tot mai mulți angajați devin workaholici îl reprezintă linia fină, destul de confuză, între un workaholic „veritabil” și un angajat care este pur și simplu conștiincios.

“Dintre clienții cu care am lucrat în ultimii ani, am identificat două mari categorii de oameni care tind și devin workaholici: cei care sunt «motivați» de dorința de a demonstra ceva, cuiva (de cele mai multe ori neagă acest lucru – «Nu am nimic de demonstrat nimănui. O fac pentru mine.» ) și a doua categorie, cei pentru care este un mecanism de apărare”, mai spune Alexandru Bușilă.

Psihologii fac o legătura şi între temperamentele oamenilor și probabilitatea de a deveni workaholici. Astfel, colericii și flegmaticii sunt cei mai predispuși la această dependență, însă asta nu înseamnă că sangvinicii și melancolici sunt lipsiți total de riscuri.

„Pe termen scurt (3-6 luni), un workaholic pare a avea doar de câștigat, șefii îl apreciază și-l laudă public, salariul crește, apar și bonusuri de performanță. Pe termen lung (6-24 luni), apar <dezastrele>: epuizare psihică și fizică, nivel ridicat de stres, eficiență scăzută, lipsa rezultatelor profesionale, deterioarea relațiilor cu familia, cu prietenii cât și cu ceilalți colegi; tensiune ridicată, gastrită, cefalee și lista poate continua”, susține Alexandru Bușilă.

În cazul unor workaholici, dependența este atât de gravă, încât renunță definitiv la vacanță sau, în cazul cel mai fericit, pleacă în concediu cu laptopul și telefonul după ei.

„Atunci când workaholic-ul pleacă în vacanță face tot ceea ce îi stă în putere pentru a se asigura că timp de două săptămâni nimic nu se poate întâmpla pe aria sa de lucru. Vorbește cu furnizorii, clienții interni, externi, portarul și toate persoanele pe care le întâlnește despre faptul că va lipsi și că cel mai bine ar fi să rezolve tot înainte de plecarea sa. Când ajunge la plajă, caută o zonă cu semnal la telefon și internet. Telefonul este la maximum 10 centrimetri de el ca să fie sigur că-l aude. Din zece în zece minute verifică telefonul și e-mailul. Trimite cel puțin două mesaje pe zi unui coleg de birou cu întrebări de genul: totul ok?…m-a căutat cineva?… a sunat X? Nu? Atunci îl sun eu…”, adaugă expertul HPDI.

 

 

Citiți și despre: