Exploatarea petrolieră – trecut și viitor

01.12.2014

Avantajele și riscurile industriei “aurului negru” în țara noastră. Una dintre cele mai importante resurse energetice ale unei țări este petrolul, iar de nivelul dezvoltării acestei industrii depinde, de cele mai multe ori, creșterea economică a unui stat.

Exploatarea zonelor cu petrol este una dintre cele mai importante preocupări ale societății noastre, determinând crize cu efecte grave sau, dimpotrivă, creșteri economice rapide. Istoria industriei demonstrează faptul că “aurul negru” a fost în nenumărate rânduri baza relațiilor internaționale, atât în ceea ce privește interesele economice, cât și privind cele politice și militare.

Scurt istoric 

Primele atestări ale exploatării petroliere în România datează încă din secolul al II-lea, iar descoperirile, precum materialele ceramice cu urme de păcură, demonstrează că exploatările au continuat secole la rând, în localități precum Sucidava, Tomis, Histria sau Tîrgșorul Vechi.

Țara noastră este unul dintre statele care au marcat puternic această industrie. România este prima țară din lume a cărei producție de țiței a fost înregistrată, în mod oficial, în documentele internaționale. La nivel global, prima statistică de acest fel a fost “The Science of Petroleum” din anul 1938, publicație în care a apărut informația potrivit căreia România este prima țară din lume cu o producție de petrol de 275 de tone. Următoarele state care și-au făcut prezența pe această piață au fost Statele Unite ale Americii, Canada și, desigur, Rusia.

Mai mult decât atât, în țara noastră a fost inaugurată prima rafinărie din lume. Primele instalații dedicate au fost utilizate în localitatea Lucăcești din Bacău. Atelierele datează din 1840, iar distilarea industrială a început la Ploiești, de către frații Mehedințeanu, în anul 1856.

Acestea nu sunt singurele evenimente din România care au marcat dezvoltarea industriei. Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat public cu ajutorul petrolului lampant. Petrolul provenea de la rafinăria din Ploiești, iar prețul scăzut, pentru asigurarea iluminatului public oferit de Teodor Mehedințeanu autorităților locale de la acea vreme, a condus la o premieră: pe 1 aprilie 1857 a intrat în vigoare contractul care asigura iluminatul Capitalei cu ajutorul petrolului.

Perioada de timp cuprinsă între anii 1911 și 1920 a marcat pentru România locul secund în Europa, cu o producție de petrol de peste 13 milioane de tone, și locul cinci în lume.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea a adus un interes crescut, atât pentru investitorii interni, cât și pentru cei din afara țării.

Riscuri și oportunități

Dezvoltarea domeniului este una fără precedent, iar companiile care au investit în activități conexe au avut parte de creșteri constante. În prezent însă, industria se află într-o perioadă în care toți investitorii și nu numai se concentrează asupra siguranței și stabilității economice. Diminuarea riscurilor de orice fel este de înțeles, mai ales dacă luăm în considerare fluctuațiile prețului la petrol înregistrate în ultima perioadă.

Nenumărate cercetări arată că cele mai importante probleme din piață pe care le confruntă managerii companiilor de top din domeniu sunt legate de interacțiunea cu guvernele și alte instituții locale cu putere de decizie. Având în vedere faptul că este vorba despre o piață globală de petrol și gaze, gestionările rapide ale problemelor sunt esențiale în buna dezvoltare a afacerilor.

O altă problemă este legată de stabilitatea partenerilor importanți ai companiilor implicate în industrie. Asocierile sunt, de cele mai multe ori, unele cu rezultate favorabile, dar expun giganții petrolului la riscuri foarte mari, arată un studiu Ernst & Young.

Nu în ultimul rând, investițiile din ultimii ani în tehnologie și inovație au crescut foarte mult, astfel încât industria să fie una plină de oportunități. Nu există o perioadă precedentă în care să fie listate schimbări atât de mari, precum cele de acum din acest domeniu. Inovațiile aduc însă cu ele și riscuri. Strategia de dezvoltare se bazează, așadar, pe oportunitățile aduse de tehnologie, acestea fiind critice pentru succesul pe termen mediu și lung.

Estimările eronate sunt o altă dificultate. 64% din proiectele de dimensiuni mari din industria globală de petrol și gaze depășesc bugetele planificate inițial, iar 73% dintre acestea nu au fost finalizate la termenul stabilit, arată studiul EY „Spotlight on megaprojects”. Raportul analizează informațiile primite de la 365 de lucrări specializate, iar rezultatele arată că sumele de bani suplimentare pentru finalizarea proiectelor sunt cu 59% mai ridicate, comparativ cu plafoanele estimate inițial.

Pe plan local, industria de petrol și gaze se confruntă în prezent și cu nenumărate probleme în respectarea noilor legislații privind respectarea mediului înconjurător impuse de Uniunea Europeană și, nu în ultimul rând, dificultăți privind accesul la terenurile destinate perimetrului petrolier. Procedurile greoaie prin care companiilor li se oferă acces acestor terenuri, refuzurile neîntemeiate legal ale proprietarilor de a oferi acces la terenurile lor sunt doar câteva dintre obstacolele întâlnite. 

Instabilitatea prețului

Țările care s-au dezvoltat puternic, creșterea economică fiind dependentă strict de eporturile de țiței, au un motiv serios de îngrijorare. Prețul fluctuant al petrolului în ultimele luni decide direcția în care se îndreaptă economia statelor.

În luna noiembrie, barilul de petrol cu livrare în decembrie a ajuns, la începutul lunii, la un nivel de sub 80 de dolari, fiind de altfel cel redus preț atins în ultimii patru ani.

După scăderi au venit, desigur, creșteri ale prețului, dar asta nu conduce decât la ideea că piața este una instabilă, care variază constant. Scăderile accentuate ale prețurilor pot cauza destabilizarea economiilor statelor precum Venezuela, Rusia sau Arabia Saudită, care sunt dependente de această resursă.

Estimări pe plan local

Petrom estimează că în România cererea de petrol va continua să crească. Mai mult decât atât, potrivit companiei, combustibilii fosili vor reprezenta circa 60% din întregul consum de energie al țării noastre, până în 2021.

România are un potenţial ridicat să devină furnizor de energie, lucru care poate conduce la reducerea dependenţei de importuri, dependență care este însă una redusă: de doar 21%, faţă de o medie europeană de 54%. La aceste beneficii se adaugă și faptul că țara noastră beneficiază de un mix energetic divers: cărbune 30%, hidro 26%, nuclear 20%, gaz 15% și regenerabile 9%, potrivit informațiilor Petrom.

Pentru dezvoltare este nevoie însă de investiții majore. Potrivit companiei, nivelul investiţional necesar al domeniului energetic din România este de 3 – 4 miliarde euro, anual, pentru următorii 15 – 20 de ani, în toate sectoarele.

 

 

Citiți și despre: