Poate România să devină independentă energetic?

01.11.2016

Noile tehnologii sunt cele care, deşi nu vor putea să ne ofere independenţa energetică, vor contribui la reducerea dependeţei de surse externe. Orice ţară din lume îşi doreşte independenţă energetică şi, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul României, acest deziderat pare destul de greu de atins. Specialiştii din domeniu spun că este nevoie ca întreg sectorul energetic să fie regândit, punându-se un accent deosebit pe modernizare, pe retehnologizare şi pe investiţii în explorarea resurselor naturale.

Astfel, ultimii ani au adus schimbări de amploare în peisajul global al energiei, generate de doi factori dominanți: noile tehnologii, pe de o parte, și mobilizarea internațională fără precedent de implementare a unor politici de combatere a fenomenului de încălzire globală, pe de altă parte, conform Strategiei Energetice a României 2016-2030.

Dependența Uniunii Europene (UE) de importurile de energie, în special de petrol și, mai recent, de gaz, reprezintă baza preocupărilor din sfera politicii energetice legate de securitatea aprovizionării cu energie. Conform datelor Eurostat, în jur de 50% din consumul intern brut de energie al UE-28 provine din importuri.

Securitatea energetică la nivelul Uniunii Europene

Peste o jumătate din energia UE-28 provine din țări din afara UE, iar această pondere a urmat, în general, o traiectorie ascendentă în ultimii zece ani. O mare parte din această energie   provine din Rusia, ale cărei dispute cu țările de tranzit au amenințat să perturbe aprovizionarea. De asemenea, îngrijorările cu privire la securitatea aprovizionării din Rusia au fost accentuate de conflictul din Ucraina.

Dependența UE-28 de importurile de energie a crescut de la mai puțin de 40% din consumul de energie brut în anii 1980 la 53,2 % în 2013. Această cifră a înregistrat o ușoară scădere a nivelului de dependență, care atinsese o valoare maximă de 54,7 % în 2008.

Ca urmare a crizei ruso-ucrainene a gazelor din ianuarie 2009, cadrul legislativ privind securitatea aprovizionării a fost revizuit, iar în septembrie 2009 Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 2009/119/CE prin care se impune obligația ca statele membre ale UE să mențină un nivel minim de rezerve de țiței și /sau de produse petroliere.

Producţia de energie a României

Principalele resurse de energie primară au scăzut, în perioada ianuarie – iulie, cu 1,7%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar cele de energie electrică au crescut cu 3,6%, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).

Producţia internă a însumat 11.841,2 mii de tone echivalent petrol (tep), în scădere cu 918,5 mii tep faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar importul a fost de 6.782,2 mii tep.

În această perioadă, resursele de energie electrică au fost de 40.366,2 milioane KWh, în creştere cu 1.396,0 milioane KWh (+3,6%) faţă de perioada corespunzătoare a anului 2015. Producția din termocentrale a fost de 14.360,7 milioane KWh, în scădere cu 409,0 milioane KWh (-2,8%).

Principalele resurse de energie primară au scăzut, în perioada ianuarie – iulie, cu 1,7%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut

Potrivit INS, producţia din hidrocentrale a fost de 12.575,1 milioane KWh, în creştere cu 1.432,7 milioane kWh (+12,9%), iar cea din centralele nuclearo-electrice a fost de 6.251,8 milioane KWh, în scădere cu 314,9 milioane kWh (-4,8%).

Producţia din centralele electrice eoliene în primele şapte luni ale acestui an a fost de 3.658 milioane KWh, în creştere cu 368,4 milioane KWh faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar energia solară, produsă în instalaţii fotovoltaice în această perioadă, a fost de 1.195,1 milioane KWh, în creştere cu 175,4 milioane KWh faţă de perioada corespunzătoare a anului 2015.

Noile tehnologii pot aduce securitate energetică

În acest context, noile tehnologii vor fi cele care, deşi nu se poate spune că vor aduce independenţa energetică a României, vor oferi o oarecare siguranţă.

Inovarea aduce tehnologii noi, bazate pe surse regenerabile, care pot avea contribuții impresionante la rezolvarea mai multor probleme din energie. Conform Strategiei Energetice, un exemplu este generarea de energie bazată pe deșeuri menajere sau agricole, care este deja validată la nivel comercial în România. Prin urmare, creșterea ponderii acestui tip de tehnologie oferă soluții multiple pentru problemele energiei, ale mediului înconjurător și ale habitatului modern.

De asemenea, managementul cererii de energie constituie una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare tehnologică ale prezentului în domeniul energetic. Este vorba de sistemele distribuite de generare de energie, la aparatura electrocasnică inteligentă, la „internetul lucrurilor” și la automatizarea răspunsului optim la curba de preț a energiei la consumatorul final.

Managementul cererii de energie constituie una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare tehnologică ale prezentului în domeniul energetic.

Aşadar, acest nou domeniu atrage în sistemul energetic investitori până de curând atipici, precum companiile din domeniul IT sau al comunicațiilor. Această dezvoltare tehnologică promite nu doar realizarea unui enorm potențial de eficiență energetică, ci și un rol substanțial pe piața de echilibrare a energiei electrice și, astfel, o contribuție la integrarea în sistem a surselor variabile de energie regenerabilă. Însă, pentru aceasta este necesară introducerea rețelelor electrice inteligente (smart grids) și a contorizării inteligente (smart metering), prin intermediul cărora consumatorul clasic de energie să poată deveni un consumator activ.

„Eficiența energetică pare a fi un adevărat „glonț magic” pentru rezolvarea multiplelor probleme ale sectorul energetic: securitate energetică, decarbonizare, reducerea poluării, protecția consumatorului vulnerabil, creșterea cererii de energie etc.”, se arată în Strategia Energetică a României.

Conform datelor prezentate, la nivel global, reglementările de eficiență energetică au crescut de la o acoperire de 12% din consumul mondial de energie în 2005, la 27% în 2014. Cel mai mare potențial de creștere a eficienței energetice îl au statele în curs de dezvoltare. 36% din energia utilizată industrial este acoperită de reglementări de eficiență energetică pe plan mondial, procent care a crescut de la doar 3% în 2005. Rezultatele îmbucurătoare ale anului 2014 au fost că, în ciuda scăderii prețului energiei primare la nivel internațional, măsurile de eficiență energetică au determinat o scădere a intensității energetice globale de circa 2,7% față de anul precedent, procent aproape dublu față de media deceniului precedent, potrivit IEA 2015.

Totodată, electro-mobilitatea este un domeniu în evidentă dezvoltare, direct legat de costul în scădere al acumulatorilor, concomitent cu creșterea performanței lor. În 2014, numărul vehiculelor electrice vândute la nivel mondial a crescut cu nu mai puțin de 50% față de 2013. În afară de investițiile în cercetare și dezvoltare pe care le realizează companiile constructoare de automobile, sunt necesare reglementări cu privire la dezvoltarea și standardizarea infrastructurii de alimentare, precum și de promovare a electro-mobilității și în alte sectoare decât acela al transportului de persoane.

Alte tehnologii de generare a energiei electrice cu emisii reduse sau nule de carbon – centralele nucleare, biocombustibilii sau capacitățile asociate de captare și stocare a carbonului (CCS) – au nevoie de susținere strategică, de implementarea unor standarde de sustenabilitate și de susținere guvernamentală pentru realizarea proiectelor pilot și reducerea riscului investițional.

De asemenea, un factor de mare importanță în determinarea locului pe care aceste tehnologii îl vor avea în mixul energetic al viitorului ține de acceptabilitatea lor publică. Aceasta depinde, la rându-i, de un complex de variabile, printre care evaluarea colectivă a riscului de mediu și de sănătate publică al fiecărei tehnologii, stilul de viață al comunităților și, desigur, costurile aferente.

 

 

Citiți și despre: