Produsele tradiționale românești: între gust, tradiție și profit

01.11.2014

Cum sunt atestate alimentele și băuturile pentru a deveni unele protejate? România are mii de produse tradiționale. Produsele din carne sunt cele mai numeroase în documentele oficiale ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dar nici cele din lapte, dulcețurile și gemurile și alte specialități dulci nu sunt puține pe listele oficiale.

Specialiștii spun că înregistrarea unui produs ca fiind tradițional nu este deloc simplă, dar este esențială pentru a încuraja diversificarea producției, dar și pentru a oferi clienților și doritorilor siguranța calității.

Cum devine un produs tradițional

Primul lucru pe care trebuie să îl facă operatorii economici care vor să înscrie un produs ca fiind unul tradițional este să completeze un caiet de bune practici, document esențial, spun autoritățile, fiind de altfel și principalul act al întregului proces.

Informații precum numele produsului, care trebuie să fie unul unic, o descriere detaliată (de la aspect, la miros, gust, culoare și consistență), caracteristicile fizico-chimice și descrierea materiilor prime sunt esențiale. Potrivit legislației în vigoare, nicio materie primă nu trebuie să conţină în compoziţia sa adaosuri de aromă sau gust, acesta fiind de altfel unul dintre cele mai importante lucruri în obţinerea unui produs de calitate superioară care să se diferenţieze în mod clar de alte produse din aceeaşi categorie.

Tot în caietul de sarcini există câmpuri speciale în care producătorii trebuie să detalieze cu exactitate procesele de producție, cu accent pe acelea care se fac manual, dar și ambalarea produselor.

În urma verificării informațiilor și atunci când autoritățile au considerat că produsul respectiv poate fi introdus pe lista celor tradiționale, producătorii vor primi atestatul necesar și vor putea eticheta produsele cu elementele grafice specifice celor tradiționale, nu înainte însă ca logo-ul să fie completat cu poziția la care a fost înscris produsul respectiv.

Statistici

Anul trecut, numărul total de produse tradiționale atestate s-a ridicat la 4402. Cele mai multe dintre acestea au primit actele necesare atestării în anul 2011, când au fost introduse nu mai puțin de 1050 de noi produse.

Topul este condus de produsele din carne, segment care numără 1541, pe locul secund se află produsele din lapte (1535), apoi urmează cele de panificaţie şi patiserie (750). La categoria băuturi sunt înregistrate 285 de produse tradiționale, urmate fiind de dulcețuri și gemuri cu 193 de produse, iar pe ultimul loc se află specialitățile din pește cu doar 11 produse atestate.

Toate acestea au fost prezente la festivalurile și târgurile naționale, dar și peste granițe, împreună cu etichetele specifice care atestă faptul că sunt autentice românești. În plus, unii producători au primit fonduri pentru sprijinul producției și o mai bună reprezentare pe piață.

Reatestare

În ultimii ani, mai mulți producători au sesizat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale că nu toți cei care beneficiază de documentele unui produs tradițional respectă legislația în vigoare. Mulți s-au plâns de faptul că există fermieri care produc cantități uriașe, imposibil de realizat în condițiile impuse de lege și că materia primă nu este nici de departe una cât mai naturală.

Odată ce numărul sesizărilor a crescut simțitor, autoritățile au impus noi acte legislative care reglementează sectorul. Astfel, principalele schimbări sunt: cantitatea produsă zilnic e limitată, la alimente, la 400 de kilograme (sau litri) pe zi, cu excepţia produselor de panificaţie, unde cantitatea nu trebuie să depăşească 800 de kilograme pe zi. Mai mult decât atât, toate produsele tradiționale trebuie să obţină din nou atestatul, așadar producătorii se văd nevoiți să refacă actele întocmite acum câțiva ani, pentru a demonstra că producția nu s-a modificat între timp.

De verificarea producătorilor se vor ocupa ministerele Agriculturii şi Sănătăţii, dar şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin oficiile locale.

Din cele peste 4.000 de produse tradiționale de anul trecut, în prezent documentele publice ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale arată că doar 138 au primit noul atestat. Unii producători nu au avut timp să întocmească noile acte, alții au renunțat poate la eticheta de produs tradițional, iar cei din urmă și-au îndreptat atenția către alte sectoare de activitate, spunând, pe bune dreptate, că odată ce se vor vedea nevoiți să micșoreze producția la limita impusă de lege nu va mai exista niciun profit.

Primul produs care a primit o nouă atestare este Pâinea Tradițională Adriana, realizată în Brașov de S.C. Adriana Prod S.R.L. Cu făină de grâu albă, ce provine din zona Ţara Bârsei, drojdie de panificaţie, sare iodată, cartofi din zona Braşov şi Covasna şi apă, procedeul de obţinere este tradiţional, toate operațiunile fiind executate manual. Al doilea produs atestat după noile reguli este un o altă specialitate de panificație, mai precis Pâinea Secuiască de Casă cu Cartofi, realizată în Covasna de Î.I Bodoșca Mihail Gabriel.

Produse de origine protejată

În timp ce statisticile cu produsele tradiționale românești arată o scădere dramatică, în ceea ce privește lista cu produse de origine protejată lucrurile stau mult mai simplu. În România există un singur astfel de produs. Este vorba despre Magiunul de prune de Topoloveni, care a obținut certificatul de indicație geografică protejată pe 7 aprilie 2011.

Niciun alt producător nu a obținut această recunoaștere, în ciuda faptului că alte țări au zeci, unele chiar sute de astfel de produse certificate. Potrivit statisticilor oficiale, Germania deține 86 de produse, în timp ce Italia are 114 și topul este condus de Franța cu nu mai puțin de 127 produse.

Viitorul, încotro?

În timp ce producătorii locali completează documentații și, în același timp, se asigură că producția continuă, promovarea produselor tradiționale românești este aproape inexistentă. Singurele inițiative demne de laudă ale autorităților sunt târgurile locale, organizate în marile orașe, la finalul săptămânii. În cadrul acestora, producătorii se întâlnesc față în față cu clienții și reușesc astfel să scoată un profit, cât de mic, de pe urma vânzării. Cu atât de multe limitări privind cantitatea și modalitățile de producție, puțini sunt cei care își pot permite să-și deschidă un magazin cu produsele lor.

Unele lanțuri de supermarket-uri din țară le-au oferit producătorilor tradiționali un spațiu dedicat unde își pot vinde marfa. Problema rămâne însă atunci când alimentele și băuturile pătrund pe piața externă. Dacă producătorul nu are o forță financiară ridicată și nu există promovare, atunci problemele cu privire la volumele vândute sunt unele iminente.

 

Citiți și despre: