România a redevenit grânarul Europei în 2017

01.01.2018

În ciuda rezultatelor bune, agricultura românească se confruntă cu o serie de probleme stringente. Pentru agricultură, 2017 a fost un an fără precedent, înregistrându-se producţii record pentru o bună parte din culturile practicate în ţara noastră. Aceste rezultate extrem de bune vin în condiţiile în care există o serie de factori care reduc productivitatea agriculturii româneşti, precum fragmentarea exploataţiilor agricole sau nivelul slab de pregătire al fermierilor români.

În plus, la finele anului trecut, România se număra printre principalii exportatori de cereale din Uniunea Europeană, conform datelor CE. Astfel, datele disponibile arată că în primele cinci luni din anul trecut s-au exportat 7,15 milioane de tone, aproape un sfert din totalul exporturilor europene de cereale din recolta 2016-2017. Din acestea, peste 5 milioane de tone au reprezentat exporturile de grâu, aproape dublu faţă de media înregistrată între 2011 şi 2015.

Cea mai mare producţie de grâu din istorie

Astfel, în anul care tocmai s-a încheiat, s-a înregistrat cea mai mare producţie de grâu din istorie, de peste 10 milioane de tone, adică o producţie medie de 4.836 kg/ha, conform datelor Ministerului Agriculturii. De asemenea, producţii record s-au raportat şi la rapiţă, mazăre, orz şi la floarea soarelui.

În 2017, s-a înregistrat cea mai mare producţie de grâu din istoria României, de peste 10 milioane de tone

România este lider european la producţia de floarea soarelui, cu peste 3,150 milioane de tone. În plus, cu o producţie de porumb estimată la 13 milioane de tone, ţara noastră a fost anul trecut cel mai mare producător din Uniunea Europeană.

În 2016, conform statisticilor, România a fost cel mai mare producător de floarea-soarelui din Uniunea Europeană şi pe locul 5 la producţia de grâu

Prin urmare, la grâu, secară și triticale s-a depășit o producție de 10 milioane de tone, ceea ce nu s-a mai reușit până acum în ţara noastră. În ceea ce priveşte rapița, s-au recoltat 1,7 milioane de tone, cea mai mare producție din istoria României. De asemenea, la mazăre avem 300.000 de tone, iar producția la orz și orzoaică este cea mai mare din ultimii 23 de ani.

La porumb recolta depășește 14,5 milioane de tone în 2017, cu aproximativ 45% mai mult decât în anul 2016, arată datele Ministerului Agriculturii.

Recolta de porumb a depășit 14,5 milioane de tone în acest an, producția medie obținută fiind de aproape 6 tone la hectar

Potrivit datelor statistice publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), producția totală de porumb s-a majorat în 2017 cu aproape 45%, comparativ cu anul 2016, în condițiile în care în urmă cu doi ani recolta de porumb a fost puțin peste 10 milioane de tone, la o medie de 4 tone la hectar, iar față de producția record din 2014, de 11,3 milioane de tone, este cu 28% mai mare.

Cea mai mare parte din porumb merge către export

Necesarul intern de porumb se ridică la 4,5 milioane de tone, astfel că cea mai mare parte a producției este exportată, în condițiile în care porumbul este oricum unul din produsele aflate în topul schimburilor comerciale ale României cu produse agroalimentare, după grâu.

În baza recoltei de porumb din 2017, România ar putea deveni cel mai mare producător din Uniunea Europeană, după ce a ocupat în ultimii ani prima poziție doar la suprafața cultivată și locul doi, după Franța, la producția realizată.

În ciuda acestor rezultate, agricultura românească se confruntă cu o serie de probleme care trebuie urgent rezolvate pentru a obţine recolte şi mai bune.

Cele mai mari probleme din agricultura românească

Conform unei analize realizate de PwC, România suferă de cea mai acută problemă de fragmentare în agricultură dintre toate ţările din Uniunea Europeană şi are o mărime medie de exploatație similară cu Malta sau Cipru, două ţări cu o dimensiune totală foarte mică. Astfel, aproape 75% din fermele din ţara noastră au o suprafaţă mai mică de două hectare.

Factori care reduc randamentul agriculturii din România:

– Fragmentarea exploataţiilor agricole

– Nivelul de pregătire a fermierilor

– Nivelul redus de capitalizare

– Evaziunea fiscală

Ponderea fermelor sub 10 hectare este de 98% din total ca număr şi 39% din totalul suprafeței agricole utilizate. La polul opus, fermele cu dimensiuni de peste 100 hectare reprezintă doar 0.5% din numărul total, dar exploatează 49% din suprafața agricolă. În contrast cu celelalte state europene, segmentul fermelor mijlocii, între 10 şi 100 de hectare, este relativ slab reprezentat în România.

Franţa şi Cehia, ţări cu randamente mari la producția agricolă, au peste 29% din totalul de ferme reprezentat de ferme de peste 50 de hectare – ponderea mare de ferme de peste 50 ha le oferă avantaje precum economii de scară, abilitatea de a atrage fermieri pregătiţi, acces facil la finanțare şi implicit tehnologizare mai rapidă.

Potenţialul agricol este mult mai ridicat

Analiza structurii fermelor în funcţie de dimensiunea lor economică subliniază subutilizarea potenţialului agricol al României. Aşadar, peste 68% dintre fermele din ţara noastră au o producţie standard anuală sub 2.000 de euro, o situaţie nemaiîntâlnită în niciun alt stat european.

Gradul ridicat de fragmentare a proprietăţii agricole are consecinţe negative directe asupra randamentelor înregistrate la hectar, în special în ceea ce priveşte producţia de cereale şi plante oleaginoase.

Sistemul de irigaţii trebuie dezvoltat în mod prioritar, având în vedere că peste 50% din suprafaţa agricolă este vulnerabilă la secetă

Nivelul de instruire a fermierilor din România este un alt factor care limitează randamentul producţiei de cereale.

Forţa de muncă

Forţa de muncă din sectorul agricol românesc prezintă un nivel de instruire inadecvat în raport cu cel al altor state europene. Astfel, conform datelor Comisiei Europene, o majoritate covârșitoare de 96,4% dintre fermierii români au declarat că şi-au însuşit cunoștințele în domeniul agricol strict pe baza experienţei practice, faţă de 70,9% dintre fermieri la nivelul Uniunii Europene.

În plus, nivelul de instruire a fermierilor se situează chiar şi sub cel al noilor state membre precum Ungaria şi Polonia, în cazul cărora 17,9%, respectiv 47,8% dintre fermieri raportează că au avut parte de instruire formală de bază şi completă în domeniul agriculturii.

Parcul de maşinării agricole a crescut nesemnificativ în ultimii 22 de ani, în medie cu 1% pe an

Lipsa banilor

Totodată, gradul de capitalizare în sectorul agricol din România este mult sub cel din ţările UE. România se află pe penultimul loc din Uniunea Europeană din perspectiva capitalizării exploataţiilor agricole – această capitalizare modestă rezultă într-un grad de tehnologizare scăzut al exploataţiilor agricole din România

O analiză efectuată de Comisia Prezidenţială pentru Politici Publice de Dezvoltare a Agriculturii relevă faptul că, din punct de vedere al dotării cu capital, agricultura românească se află într-un stadiu similar cu cel în care se afla agricultura ţărilor UE-6 în anii 1965-1970.

Printre cauzele acestui grad scăzut de capitalizare se numără şi problemele enumerate anterior: nivelul mare de fragmentare (lipsa economiilor de scară şi a posibilităţii de a obţine cu uşurinţă finanţare), venituri mici la nivel de fermă şi lipsa instruirii agricole în rândul fermierilor.

 

 

Citiți și despre: