Zăcământul de cupru de la Roşia Poieni

01.02.2018

La Roșia Poieni avem cel mai mare zăcământ diseminat de cupru și aur din ţara noastră. Unul dintre cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa se află în ţara noastră, în Munţii Apuseni, mai exact la Roşia Poieni. Având în vedere faptul că preţul cuprului este destul de ridicat, țara noastră ar trebui să se bucure de câteva avantaje de pe urma acestei exploatări miniere, însă, din păcate, lucrurile nu stau deloc aşa. După mai multe încercări de privatizare eşuate, situaţia de la Roşia Poieni este, în continuare, pur şi simplu dezastruoasă, cu toate că Guvernul a anunţat investiţii consistente, iar compania care administrează exploatarea este pe profit. Însă extracţia este mult sub nivelul în care să acopere necesarul de cupru al ţării noastre, în timp ce problemele de mediu ridică multe semne de întrebare în ceea ce privește necesarul investiţional.

Roșia Poieni este o exploatare de suprafață de cupru din Munții Apuseni. Exploatarea carierei a început în 1978, în zona Abrud-Musca-Bucium, producția de cupru începând din anul 1983. Acesta este cel mai mare zăcământ diseminat de cupru și aur din ţara noastră, rezervele sale reprezentând nu mai puţin de 65% din totalul cantității de cupru din România. Mina produce minereu din care se pot extrage 5.000 de tone de cupru pe an şi este exploatată de compania de stat Cupru Min.

Zăcământul de cupru de la Roșia Poieni este estimat la 900.000 de tone

Activitatea principală a Cupru Min este reprezentată de extracția și prepararea minereurilor cuprifere din zăcământul Roșia Poieni.

Cea mai mare exploatare de cupru la suprafaţă din România

Cupru Min SA Abrud a fost înfiinţată la data de 01.04.2002 prin desprinderea din CN Minvest Deva, fiind succesoarea Combinatului Minier al Cuprului Roşia Poieni, înfiinţat la data de 1 mai 1977.

Societatea a fost înfiinţată pentru punerea în valoare a zăcământului de la Roşia Poieni, fiind concepută a fi cea mai mare exploatare de cupru la suprafaţă din România datorită rezervei de minereu cuprifer. Înfiinţarea acestei societăţi a avut drept obiectiv asigurarea necesarului de cupru pentru economia românească. Unitatea a fost proiectată pentru o capacitate de prelucrare de 9 milioane de tone, capacitate ce nu a fost atinsă niciodată însă din cauza fiabilităţii reduse a utilajelor şi instalaţiilor, unele fiind prototip şi suferind modificări substanţiale în decursul anilor.

Încercările de privatizare

Încă de acum 10 ani s-a încercat privatizarea acestei companii, întrucât statul nu poate să asigure investiţiile necesare în zona de extracţie. Toate privatizările au fost  însă sortite eșecului şi în prezent Guvernul României a decis că societatea care extrage cupru de la Roşia Poeni nu mai este de privatizare, urmând să fie alocate fondurile necesare pentru investiţii.

Valoarea zăcământului de cupru de la Roşia Poieni este estimată la un nivel de 13-14 miliarde de euro

Cupru Min a fost propusă pentru privatizare prima dată pe 28 mai 2008, la prețul de pornire de 25 milioane euro, dar procesul a fost întrerupt în urma consultării instituţiilor europene, conform cărora privatizarea nu ar fi respectat diverse reguli. După aceea, a doua încercare de privatizare a avut loc în noiembrie 2008, la prețul de pornire de 27 milioane euro, iar în decembrie 2008, încercarea de privatizare a fost anulată din cauza situației economice nefavorabile .

La finele anului 2009, după mai bine de un an de inactivitate, extracţia de cupru a fost repornită. Mai târziu, în 2012, firma Roman Copper Corp. Canada a fost declarată câștigătoare a licitației pentru preluarea integrală a Cupru Min, însă nici această privatizare nu a fost una încheiată.

Pe vremea comunistă, în jur de 5.000 de persoane lucrau la Roşia Poieni. La ora actuală, numărul acestora este de 10 ori mai mic

După anul 2012, au existat mai multe intenţii de privatizare, însă nici una nu s-a concretizat, totul rămânând la nivel declarativ. Între timp, se pare că autorităţile române au renunţat la ideea privatizării.

Cupru Min, care numără în prezent în jur de 540 de angajaţi, este pe profit din 2006

”Nu cred foarte mult în această idee, a privatizării. Eu cred că în momentul de faţă Cupru Min SA arată că trăieşte. Cu investiţii foarte serioase şi sănătoase, Cupru Min SA poate fi şi este o companie care arată că putem produce la noi în ţară fără niciun fel de problemă”, a afirmat Mihai Fifor, ministrul economiei din acea vreme, într-o conferinţă de presă desfăşurată în iulie 2017, întrebat fiind dacă s-a renunţat la varianta privatizării de la Roşia Poieni.

Ministrul a mai spus că statul va rămâne acţionar majoritar, fără niciun fel de dubiu. Mihai Fifor a precizat, în 2017, că societatea este ”pe profit” şi că are nevoie de retehnologizare şi investiţii în perioada următoare.

”Are câteva chestiuni, nu neapărat urgente, dar chestiuni pe care trebuie să le rezolve şi cred că cea mai importantă este aceasta a investiţiilor în retehnologizare, pentru că asta înseamnă creşterea capacităţii de producţie, înseamnă scăderea costurilor, un acces mai uşor pe piaţă. Ne dorim ca cei de la Cupru Min să nu mai vândă pur şi simplu minereul, ci să-l dezvoltăm aici, în zonă”, a spunea ministrul.

Cu toate acestea, situaţia de la Roşia Poieni pare să se complice. Directorul general al Cupru Min SA Abrud, Nicolae Turdean, și-a dat demisia la finele lunii ianuarie a anului curent, depunând o înștiințare din care reiese că de la 1 februarie intenționează să părăsească compania.

Este nevoie de investiţii majore

Compania Cupru Min şi-a planificat pentru 2018 investiţii în valoare de 65 milioane de lei, din care aproape două treimi sunt destinate mediului, principalul obiectiv fiind finalizarea instalaţiei de neutralizare a apelor acide. Un alt obiectiv este valorificarea superioară a minereului, prin recuperarea metalelor rare, precum molibdenul, dar și a fierului, se mai transmite în comunicatul ministerului.

În 2017, compania Cupru Min SA a înregistrat venituri cu 35.8% mai mari față de 2016, iar capitalurile proprii au avansat cu peste 55%. De asemenea, veniturile din exploatare pe angajat s-au majorat cu 34%.

În 2017, pentru prima dată în istoria Cupru Min, a fost depăşit pragul de 8.000 de tone de cupru

Prin raportare la 2016, anul trecut volumul de descopertă realizat în cariera de la Roşia Poieni a fost de 137%, ceea ce presupune o masă minieră de 1.725.000 de tone. Astfel, conform raportului financiar al Cupru Min, din cele 38.300 de tone de concentrat de cupru s-au obţinut 8.010 tone de cupru pur, comparativ cu 7.800 în 2016, la un volum de 37.846 tone de concentrat. Este așadar pentru prima dată în istoria companiei când a fost depăşit pragul de 8.000 tone de cupru.

 

 

 

Citiți și despre:

  • Evenimentul România Durabilă – AgriBusiness are loc pe 7 noiembrieEvenimentul România Durabilă – AgriBusiness are loc pe 7 noiembrie Marţi 7 noiembrie, începând cu ora 8.30, are loc evenimentul România Durabilă - AgriBusiness "Contribuţia agriculturii la viitorul model economic românesc", în cadrul Academiei de Studii Economice - Aula […]
  • Prețul exploatării diamantelorPrețul exploatării diamantelor Cele mai mari mine de diamante şi aur se regăsesc în ţările Africii Centrale şi de Sus. Bijuteriile sunt apreciate de toate femeile, mai ales dacă este vorba despre diamante sau dacă acestea sunt […]
  • Ce riscuri implică mineritul cu cianură?Ce riscuri implică mineritul cu cianură? Din 2006 cianura nu mai este folosită în minerit în România, însă nu este interzisă printr-o lege. În România, în ultimii 10 ani, s-a discutat extrem de mult despre utilizarea cianurii în minerit, însă nu s-a […]
  • Potențialul minier în RomâniaPotențialul minier în România Exploatările miniere în pauză, în timp ce investitorii străini vor să demareze proiecte în România. Potențialul resurselor minerale în România este mai mult decât ridicat. Specialiștii spun că țara […]
  • Zăcământul de aur de la CertejZăcământul de aur de la Certej Acesta ar putea deveni prima exploatare de aur din România cu cianuri. Controversa în jurul zăcământului de aur de la Roşia Montană este binecunoscută, precum este şi potențialul dezastru ecologic posibil […]